Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a primit nenumărate memorii privind modul de evaluare a candidaţilor la concursurile pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct ale unităţilor de învăţământ preuniversitar şi le recomandă cadrelor didactice nemulţumite să se adreseze instanţelor de judecată.
Aşa cum am scris şi în alte articole, nu trebuie să aşteptăm ca vreo instituţie publică să se autosesize pentru a ne face dreptate. În orice stat democratic cine a greşit trebuie să plătească şi e o datorie morală şi civică să luăm atitudine pentru ca astfel de fapte să nu se mai repete.
Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice şi Inspectoratele Şcolare Judeţene nu au resurse şi nici calitatea de a rezolva fiecare problemă legată de neregulile apărute la recent încheiatul concurs pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din învăţământul preuniversitar.
"Nemulţumirile exprimate de candidaţi adresate inspectoratelor şcolare sau ministerului au făcut referire în principal la modalitatea în care au fost evaluaţi de către reprezentanţii autorităţilor publice locale, modalitate care a fost, potrivit plângerilor, fie abuzivă, fie tendenţioasă. Au fost însă şi situaţii în care reprezentanţii unităţilor de învăţământ au punctat în defavoarea candidatului într-un mod tendenţios, reprezentantul inspectoratului acordând nota 9, ceilalţi membri ai comisiei 8 sau 7, iar cei ai şcolii, nota 3. Diferenţa dintre note este mare", a declarat, în timpul unei conferinţe de presă organizată la Tulcea, secretarul de stat din Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, Monica Cristina Anisie.
"Mesajul pe care vreau să-l transmit colegilor candidaţi este că trebuie să se adreseze organelor abilitate pentru a se face dreptate", a mai spus Anisie.
Multe dintre faptele comise se încadrează la abuz în serviciu şi/sau trafic de influenţă, fapte pedepsite de codul penal.
Iată câteva dintre articolele noului cod penal care pedepsesc fapte de corupţie:
Infracţiuni de corupţie:
Art. 289
Luarea de mită
(1) Fapta funcţionarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârşit fapta.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită de una dintre persoanele prevăzute în art. 175 alin. (2), constituie infracţiune numai când este comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale legale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri.
Art. 290
Darea de mită
(1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în condiţiile arătate în art. 289, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.
(3) Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta.
(4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date se restituie persoanei care le-a dat, dacă acestea au fost date în cazul prevăzut în alin. (2) sau date după denunţul prevăzut în alin. (3).
(5) Banii, valorile sau orice alte bunuri oferite sau date sunt supuse confiscării, iar când acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent.
Art. 291
Traficul de influenţă
(1) Pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
Prof. Cătălin Osiceanu