Citesc postări ale directorilor învinşi de concursul ce se desfăşoară în aceste zile şi mă cutremur de cât de adânc sunt pătrunşi de propaganda comunistă în care au trăit.
Aduc permanent în discuţie expresii de genul „voinţa poporului”, „slujirea intereselor naţionale”, „rolul conducător al maselor populare” etc. Pentru cei care au trăit în perioada comunistă, e uşor să identifici limbajul de lemn pe care fiecare şoim al patriei, pionier sau reprezentant al clasei muncitoare trebuia să şi-l însuşească.
Textele de mai jos stau mărturie. Am citit cu zâmbetul pe buze, dar am rămas cu un gust amar!
„După o experienţă de 10 ani, ca director de şcoală, ales de cancelarie, prin vot secret (şi două concursuri) sunt convins că directorul unităţii de învăţământ e bine să fie ales, prin vot secret, în cadrul Consiliului Profesoral, pentru a sluji interesului şcolii, urmând să susţină examen de management. De asemenea, directorul să poată fi demis, în cadrul aceluiaşi Consiliu Profesoral, oricând, în urma unei moţiuni susţinute de 30% din cadrele didactice, prin vot secret, cu peste 50% din totalul cadrelor didactice.
Condiţiile de apartenenţă la Corpul Experţilor în Management Educaţional sunt preponderent formale (efectuarea unor cursuri cu credite adesea plătite), iar experienţa, probitatea morală şi profesională, încrederea de care se bucură un lider nu sunt suficient punctate. Aceasta va duce la demotivarea liderilor autentici şi la încurajarea veleitarilor, tari în dosare, să participe la conducerea unităţilor de învăţământ. Conform principiilor descentralizării, ar trebui realizat un corect raport între aceste aspecte.”
...
„Doamna Ecaterina Andronescu are dreptate, directorul trebuie să fie omul şcolii, adică al comunităţii şcolare! Numai astfel o poate apăra. Pericolul vine din afară, el se manifestă la nivelul ISJ-urilor şi Minsterului.”
...
„...eu cred ca este mult mai corect sa fie propus, numit si demis, fara nici un criteriu de CP, asociatiile de parinti si de elevi (daca au peste 18 ani) ... in rest ... ”profesionalizare” .. tipic ministerului educatiei ....”
...
„Termenul "tehnocrat" va fi compromis pentru mult timp, la fel cum a fost compromis..." tovarăş"...”
Aceşti colegi ai noştri sunt demni de toată mila. Trăiesc într-o lume pierdută în negura istoriei şi sunt convinşi că propaganda pe care o fac poate fi la fel de eficientă ca cea care a dus la formarea lor.
Revin cu raţiuni simple care demontează total ideile contextuale prezentate mai sus şi nu numai...
-
Un director nu este ales pentru binele colegilor de cancelarie.
-
Şcoala este în primul rând a elevilor; ei sunt beneficiarii actului educaţional.
-
Unui aspirant la funcţia de manager trebuie să i se dea o şansă; el nu-şi poate dovedi competenţele dacă nu se organizează un concurs.
-
În nicio instituţie privată managerul nu este selectat pe criteriul popularităţii. Oare de ce?!...
-
Rezultatele bune înregistrate de elevi nu ţin întotdeauna de managementul educaţional.
-
În fiecare şcoală există acei profesori în faţa cărora orice membru al comunităţii ar trebui să se încline. Ei nu sunt Consiliul Profesoral!
-
O şcoală bună nu este aceea care are o bază materială impecabilă, este cea care are elevi instruiţi şi educaţi.
-
Asociaţiile de părinţi şi consiliile elevilor nu au competenţe privind desemnarea managerului şcolar.
-
Consiliile locale trebuie să-şi asume rolul administrativ iar managerul şcolar să se concentreze, mai mult, pe cel instructiv-educativ.
-
Există o Lege a Educaţiei. Tot ce discutăm în afara ei e... folclor!
La final vă transmit că îi respect pe toţi colegii mei de breaslă. Cei care au astfel de postări, probabil, sunt buni profesori şi au învăţat şi educat multe generaţii de elevi. E timpul să se întoarcă la catedră şi să demonstreze că sunt foarte bine pregătiţi pentru funcţia de „profesor”. Nu e degradant să fii un... simplu profesor.
Sunt revoltat pentru că în România ultimilor ani s-a făcut atât de puţin pentru dezvoltarea unui sistem sănătos de învăţământ.
Să auzim numai de bine!
Prof. Cătălin Osiceanu