Ecosistemul de Entităţi Private şi ONG-uri care orbitează în jurul Ministerului Educaţiei României

Articol semnat de Cătălin Osiceanu – Profu’ de mate

De prin presă adunate

Ca orice domeniu care foloseşte fonduri de la stat, educaţia nu duce lipsă de „oameni cu gulere albe”. Sunt cei care aşteaptă orice moment prielnic să încheie un contract cu ministerul, să prindă un proiect european sau să devină partener oficial într-o iniţiativă de digitalizare. Şi dacă ne gândim că fiecare dintre aceste entităţi are şi cel puţin un satelit – fie şcoală privată, fie fundaţie educaţională – am putea găsi o explicaţie pentru valul masiv de discreditare a şcolilor publice. Întrebarea care se ridică firesc este: ministrul oare e străin de toate acestea?

Marile corporaţii IT: contracte de sute de milioane

Firme româneşti specializate în PNRR

Edu Apps SRL – fondată de Ştefan Adrian Apăteanu, actual primar al comunei Corbeanca, a câştigat peste 600 de contracte PNRR în valoare de 30 milioane lei. Asociaţia Edu Apps, condusă de Rebecca Muşat, a adunat alte 382 de contracte (2,5 milioane lei). Edu Apps este partener oficial Google în România pentru Workspace for Education (potrivit Europa Liberă).

BRIO Teste Educaţionale SRL – compania profesorului Dragoş Iliescu, specializată în testări standardizate digitale, a câştigat contractul de 4 milioane lei pentru elaborarea standardelor de evaluare a elevilor, în consorţiu cu Ascendia (potrivit Edupedu.ro).

SMIS Training Experts & Consultants – compania lui Flavian Popescu a încheiat 480 de contracte PNRR (17,7 milioane lei), vizând instruirea cadrelor didactice în SmartLabs (scrie Europa Liberă).

Giganţii IT internaţionali

Microsoft România – contracte istorice de peste 200 milioane dolari (2004–2012), care au dus şi la „Dosarul Microsoft” deschis de DNA. În prezent oferă Office 365 A1 gratuit prin portalul clasaviitorului.ro (scrie Mediafax şi Edupedu.ro).

Google România – parteneriat cu Ministerul Educaţiei din 2020; Workspace for Education este folosit în peste 5.000 de şcoli, adică 80% din total (notează StartupCafe).

IBM România – implicată în proiecte de infrastructură universitară şi implementări de sisteme ERP pentru mari companii (MarketWatch).

Reţeaua de ONG-uri şi organizaţii neguvernamentale

ONG-uri cu contracte directe

Asociaţia pentru Implementarea Democraţiei (AID) – condusă de Alexandru Cumpănăşu, a avut contracte de milioane cu Ministerul Educaţiei până în 2021 (scrie G4Media).

Teach for Romania – derulează programul „Împreună pentru educaţie” şi colaborează cu ONG-uri locale (potrivit site-ului oficial al programului).

Asociaţia Şcolilor Particulare (ASP) – partener oficial al ministerului pentru sprijinirea învăţământului privat (ASP România).

Organizaţii de evaluare şi control

ARACIP – deşi instituţie publică, contractează servicii juridice şi audit de la firme private. Un caz emblematic: PFA Iordache Dan, fostul avocat al preşedintei ARACIP, plătit cu aproape 90.000 lei pentru servicii juridice (Edupedu.ro).

Firme de consultanţă şi audit financiar

SC Romcontexpert SRL – audit pentru o şcoală din Constanţa (18.000 lei, ZIUA de Constanţa).

SC CONT-FIN EXPERT SRL – specializată în auditul clădirilor şcolare (Primăria Giroc).

Harrison Consulting & Management – firmă de digitalizare conectată la platforma EDUS, cu contracte de 13,2 milioane lei (Europa Liberă).

Licitaţii cu dedicaţie şi suspiciuni de monopol

Mai multe investigaţii jurnalistice au arătat că unele caiete de sarcini au fost scrise astfel încât să favorizeze anumiţi competitori. Cel mai cunoscut caz este licitaţia pentru standardele de evaluare, unde cerinţele tehnice au fost făcute parcă pe măsura platformei BRIO. După mici ajustări, compania a câştigat contractul exact în consorţiul vizat (potrivit Edupedu.ro şi G4Media).

Ecosistemul Apăteanu–Muşat

Unul dintre cele mai influente nuclee private din jurul Ministerului Educaţiei este cel construit de Ştefan Adrian Apăteanu şi Rebecca Muşat. Acesta include firme precum Edu Apps SRL, Edu Apps Services, Edu Apps Training şi Asociaţia Edu Apps, toate implicate în contracte masive prin PNRR şi parteneriate oficiale cu Google (Europa Liberă). Această concentrare ridică semne de întrebare privind diversitatea şi competiţia reală în accesarea banilor publici.

Impact financiar şi dependenţă

Şapte firme au atras singure 110 milioane lei din totalul de 530 milioane lei cheltuiţi prin contracte directe PNRR – adică aproape o cincime din bani (Economedia, Europa Liberă). Componenta dedicată Educaţiei din PNRR are un buget total de 3,6 miliarde euro.

Concluzii

Pe măsură ce banii PNRR şi fondurile europene au început să curgă în educaţie, sistemul public a devenit din ce în ce mai dependent de un cerc restrâns de firme şi ONG-uri. Suspiciunile de licitaţii cu dedicaţie, parteneriatele oficiale cu giganţii IT şi reţelele personale din jurul unor actori-cheie ridică probleme grave de transparenţă.

Într-o perioadă în care şcoala românească se confruntă cu lipsa resurselor, cu clase supraaglomerate şi cu exodul cadrelor didactice, concentrarea resurselor în mâinile câtorva „jucători privilegiaţi” explică, măcar parţial, de ce şcoala publică este tot mai vulnerabilă şi tot mai des discreditată.