Experiment fabulos în Suedia despre utopia socialismului! Mai simplu de atât, nici că se putea!
Dragi elevi,
Pentru că în ultimul timp aud voci tinere care se exprimă prin glasul bunicilor lor despre măreţile realizări ale socialismului, despre faptul că în acea perioadă nu exista şomaj că, prin grija partidului comunist, toată avuţia tării era a poporului şi a clasei mucitoare, găsesc că nu există răspuns mai bun la aceste false valori, decât exemplul dat de un profesor suedez care surprinde foarte bine fenomenul.
Citiţi cu atenţie şi vă invit să adresaţi întrebări dacă lucrurile nu sunt clare.
Am citit undeva povestea aceasta, o scriu şi eu pentru alţii. S-a întâmplat în Suedia.
Un profesor de economie de la un colegiu a declarat că nu a picat vreodată pe cineva la examen, dar a picat, la un moment dat, o grupă întreagă.
Acea clasă a insistat că socialismul este funcţional şi că nimeni nu ar trebui să fie sărac şi nimeni bogat, ci toată lumea EGALĂ! Profesorul le-a spus, „OK, vom face în grupa aceasta un experiment asupra socialismului. Se va face media tuturor notelor şi fiecare va primi aceeaşi notă, astfel încât niciunul nu va pica şi niciunul nu va primi, evident, nota maximă.”
După primul test, notele au fost adunate şi împărţite la numărul de studenţi…şi toţi au primit un 8.Studenţii care au studiat intens au fost supăraţi, dar cei care au învăţat mai puţin au fost bucuroşi peste măsură. Cum cel de-al doilea test se apropia, studenţii care studiaseră puţin au învăţat şi mai puţin, iar cei care studiaseră mai intens şi-au spus că şi ei vor o „pomană”, aşa încât şi ei au studiat mai puţin. Media celui de-al doilea test a fost 6! Nimeni nu mai era fericit. Când a fost dat al treilea test, media notelor a fost 4.
Notele nu au fost crescătoare deoarece au apărut certurile, acuzaţiile, ura şi nimeni nu a vrut să înveţe pentru beneficiul altuia. Spre marea surpriză a studenţilor, toţi au picat. Profesorul le-a spus că socialismul va eşua, în final, deoarece atunci când recompensa este mare, efortul pentru a avea succes este, în mod firesc, mare. Dar când statul nu mai acordă acea recompensă, nimeni nu va încerca sau va dori să aibă succes.
Nu putea exista o explicaţie mai simplă. Iată un scurt paragraf care sintetizează totul:
„Nu se poate legifera ca săracul să fie liber, iar bogatul în afara libertăţii. Ceea ce primeşte o persoană, fără a fi muncit pentru aceasta, trebuie produs de cineva, care, la rândul ei, nu primeşte întreaga recompensă pentru ceea ce a muncit. Statul nu poate da cuiva ceva, fără să fi luat mai înainte de la altcineva. Când jumătate din populaţie vede că poate să nu muncească, pentru că cealaltă jumătate va avea grijă de ea şi când jumătatea care a muncit realizează că nu are sens să mai muncească, pentru că alţii sunt beneficiarii muncii lor, atunci, dragii mei, acesta este sfârşitul oricărei naţiuni. Nu poţi multiplica bogăţia împărţind acelaşi lucru la mai mulţi.
Iar de aici până la comunism şi ororile lui nu a mai fost decât un pas, iar supravieţuitorii acestuia pot povesti, aşa cum o fac şi în ACEST VOLUM DOCUMENT, ceea ce nostalgicii fără minte nu vor să audă.