Domnule Preşedinte de Federaţie, vă las, „în alb”, cererea mea de retragere din sindicat
Am în mână ultimul „fluturaş” de salariu. Ia să vedem! Ce avem noi aici? Profesor, 27 ani vechime, 31 de lei, cotizaţie sindicat, pe luna în curs. Păi, dacă facem un calcul: 27 ani x 12 luni x 31 lei = 10 044 lei, aproximativ 2230 euro pe care i-am plătit, până acum, sindicatului. Suma are valoare reală, chiar dacă cotizaţia a fost mai mică, s-a actualizat cu rata inflaţiei. Nu vreau să estimez câţi bani au intrat în conturile federaţiilor în ultimii 27 de ani, din toate cotizaţiile plătite de către toţi membrii de sindicat. Sumele sunt fabuloase.
Ce rol are un sindicat?
O explicaţie pertinentă o întâlnim pe Wikipedia, enciclopedia liberă. Iată ce găsim acolo:
„Un sindicat este o organizaţie a lucrătorilor, al cărei scop este protejarea drepturilor acestora.
Sindicatele active şi puternice există pentru a reprezenta interesele salariaţilor, ele au un rol pozitiv în cadrul întreprinderii al comunităţii şi al întregii societăţi.
Un sindicat liber, pe care muncitorii sunt stăpâni, reprezintă o trăsătură esenţială a unei societăţi libere şi prospere.
Participarea reprezentanţilor sindicatului la deciziile patronatului prin intermediul federaţiei/sindicat are drept rezultat moralul ridicat al muncitorilor, o fluctuaţie mai redusă a forţei de muncă de la o întreprindere la alta, rezolvarea în comun a problemelor, salarii mai mari şi condiţii de muncă mult mai bune.
Un sindicat nu este o baghetă magică. Sindicatul este puternic doar în măsura în care membrii acestuia sunt uniţi şi au o comunicare continuă între ei.”
Ca o părere personală, sindicatele noastre s-au străduit şi au reuşit să reprezinte drepturile salariaţilor o bună perioadă de timp. Acum sunt într-o situaţie critică, aproape fără ieşire, din cauza compromisului făcut de liderii acestora, la cel mai înalt nivel. Aş aminti, aici, cazul Victor Ciorbea, Preşedinte şi Fondator al Federaţiei Sindicatelor Libere din învăţământ (FSLI), ajuns mai apoi Preşedinte şi Fondator al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România (CNSLR), şi apoi, după fuziunea cu Confederaţia "Frăţia", preşedinte al Confederaţiei Naţionale a Sindicatelor Libere din România "Frăţia" (CNSLR- "FRĂŢIA"). Între 1994 - 1996: Preşedinte şi Fondator al Confederaţiei Sindicatelor Democrate din România (CSDR). O astfel de activitate îl recomanda pe Victor Ciorbea să reprezinte interesele naţionale în plan politic. Nu s-a lăsat mult rugat, între 1994 – 1996 a devenit membru al Comitetului Executiv al Convenţiei Democratice din România (CDR). Această organizaţie politică - fondată şi condusă, iniţial, de marea personalitate politică Corneliu Coposu, iar apoi de Preşedintele Emil Constantinescu - a câştigat alegerile din anul 1996 şi a condus ţara între 1996 - 2000. După 1996, Victor Ciorbea a cules roadele: a devenit Primar General al Bucureştiului şi apoi Prim Ministru al României între 1996 – 1998. În prezent ocupă funcţia de „Avocatul Poporului”, numit de PSD.
Conform unui articol postat pe pagina site-ului PNTCD, partid din care Victor Ciorbea a făcut parte foarte mult timp, PNTCD a protestat împotriva numirii lui Victor Ciorbea în funcţia de Avocat al Poporului, invocând faptul ca se încălca cerinţele Uniunii Europene, prin acţiuni flagrante împotriva statului de drept. Atunci, instituţiile europene au solicitat ca în funcţia de Avocat al Poporului să fie desemnată o persoană credibilă, profesionistă, care să nu fie bănuită de partizanat politic. Conform PNTCD, Victor Ciorbea nu corespundea acelor exigente, fiind o persoană care a fost cercetată penal pentru devalizarea Uniunii Generale a Sindicatelor din România (UGSR), dar fiind acuzat şi de implicarea într-una din cele mai mari escrocherii din România şi anume Fondul Naţional de Investiţii (FNI). În acelaşi articol, se mai specifică şi numeroase atacuri la adresa judecătorilor si procurorilor DNA, serviciile speciale şi împotriva anumitor instituţii europene. Victor Ciorbea de fost procuror şi judecător în perioada comunismului.
Un alt personaj controversat, provenit din lumea sindicală este Miron Mitrea. Acesta a înfiinţat Confederaţia Sindicatelor Independente Frăţia (CSI Frăţia), pe care a condus-o până în 1993, când a fuzionat cu CNSLR, devenind preşedinte executiv în confederaţia rezultată – CNSLR - Frăţia. În 1993 a înfiinţat Partidul Solidarităţii Sociale, care a fost absorbit ulterior de partidul PDSR, Miron Mitrea ajungând secretar în organizaţia politică. În legislatura 2000-2004 a fost ministru al transporturilor, în guvernul condus de Adrian Năstase. Pe 21 aprilie 2008, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) cere Camerei Deputaţilor aviz pentru declanşarea urmăririi penale în cazul lui Miron Mitrea, vizat într-un dosar de corupţie, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită, instigare la fals în înscrisuri oficiale şi uz de fals, ultimele două în legătură directă cu infracţiuni de corupţie.
La data de 10 decembrie 2008, procurorii DNA au pus sechestru pe locuinţa din Bucureşti a lui Miron Mitrea, pentru a asigura recuperarea unui prejudiciu de 700.000 de lei, iar în data de 5 martie 2009, a fost trimis în judecată de procurorii anticorupţie în acest dosar. Condamnarea a venit în 13 februarie 2015 când a primit doi ani de închisoare cu executare pentru luare de mită în dosarul privind lucrările de renovare făcute la casei mamei sale din localitatea Voluntari. La data de 28 martie 2016, Miron Mitrea a fost eliberat condiţionat prin decizie judecătorească.
În timp ce unii lideri de sindicat se implică în viaţa politică şi ajung să fie contestaţi, nepopulari şi chiar se aleg cu dosare penale, un altul plăteşte cu viaţa încercarea de a rezolva problema membrilor, pe care îi reprezenta, în justiţie. E vorba de Virgil Săhleanu, liderul Sindicatului Liber Tepro Iaşi, care solicitase Curţii de Apel anularea privatizării uzinei în care lucra şi care, la acea vreme înregistra profit. Instanţa a constatat, în iulie 2000, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între firma Zelezarny Veseli AS - deţinută de milionarul ceh Zdenek şi Fondul Proprietăţii de Stat.
Virgil Săhleanu s-a opus renegocierii pentru încheierea unui act adiţional, în defavoarea membrilor de sindicat şi, pentru acest curaj, a plătit cu viaţa, fiind asasinat în scara blocului în care locuia. Frantisek Priplata conaţional de-al patronului, autorul moral al acestui asasinat, a fugit din România până să fie găsit vinovat.
Ultimii sindicalişti din învăţământ care au îmbrăcat o carieră politică sunt Cătălin Croitoru şi Liviu Marian Pop iar alţii stau în pole-position. Despre aceştia, dar şi despre actualii lideri ai federaţiilor din învăţământ voi vorbi în episodul următor. Tot atunci vă voi prezenta motivele protestului meu soldat cu cererea „în alb” privind retragerea din sindicat. Dacă nemulţumirile dumneavoastră se intersectează cu ale mele, puteţi hotărî în privinţa solidarizării la această formă de protest. Eu cred că printr-o astfel de acţiune putem revigora o adevărată mişcare sindicală. Cei care ne-au amăgit, să plece!
#solidaritate
prof. Cătălin Osiceanu